|
|
Voi fi judecat pentru ca am ucis o curtezana din Paris.Dupa ei,o simpla doamna de la curte ce isi face doar datoria de „insotitoare”,dar ea nu este doar atat.Domnisoara Miselle este o trimisa de-a regelui George al VI-lea in Franta,pentru a incerca sa de al ucide pe conducatorul Frantei,Philippe Pétain.
Mi-am adus aminte acele momente.Eram in curtea palatului,trimis ca sol din Montmartre cu o informatie ce avea sa-i prinda bine conducatorului.Pe aleea din spatele palatului am auzit un tipat de femeie,dureros si trist.Am fugit intr-acolo,pentru a vedea sursa acelui strigat,uitand de datoria ce o aveam.
Am vazut o femeie,fata blonda,cu parul ondulat,imbracata intr-o rochie galbena,acum patata de pete rosiatice.Un barbat solit mi-a dat pumnalul in mana si a luat-o la fuga.Cand garzile regale au sosit,eu eram in picioare,cu un pumnal in mana,langa cadavrul lui Manquer* Miselle.
Am fost luat pe sus de jandarmii aceia,si aruncat intr-o temnita nenorocita.Am vrut sa le zic de mesajul ce-l aduceam,dar nu am reusit.Aveam mainile legate la spate,din cauza unei crime ce nu am cauzat-o eu,de data asta fiind doar o victima a societatii.
Manquer Miselle era adorata de toti.Era clienta judecatorilor,a jandarmilor,ba chiar si a conducatorului.Toti o iubeau si o doreau,dar preturile ce le cerea erau regale,tocmai de aceea era considerata de „vita nobila”.Nu avea mai mult de saptesprezece ani,dar parea cu mult mai matura pentru varsta sa,din cauza manierelor,a gesturilor si a experientei sale.
Cum am ajuns inchis,am trimis un sol dupa avocatul meu,ce era considerat printre cei mai buni din Montmartre,dar acolo nu stiu cat de bine avea sa se descurce.
Revenind in prezent,scuturat de Corren,maestrul avocat,care incepe sa strige la curte. Maestrul Corren incearca sa ma apere,dar nu e de talia procurorului.,Doar maestrul Donsic reuseste,prin indignarea lui plina de caldura,sa-i dea procurorului cateva clipe de furca.Din pacate nu tine mult,si dibacia lui Pradel invinge repede in acest duel.Pe deasupra ii maguleste pe jurati,mangaindu-le peste masura orgoliul de a fi tratati de la egal la egal si drept colaboratori de catre acest impresionant personaj.
La 11 noaptea partida de sah e terminata.Aparatorii mei sunt sah mah,iar eu,nevinovatul,sunt condamnat.
Presedintele imi striga serios:
-Acuzat,ridica-te!
Ma ridic.In sala domneste o tacere absoluta,toti isi tin rasuflarea,inima imi bate ceva mai iute.Juratii se uita la mine sau lasa capul in jos,par rusinati.
-Acuzat,intrucat juratii au raspuns „da” la toate intrebarile,mai putin una,privitoare la premeditare,esti condamnat la munca zilnica pe viata.Ai ceva de spus?
Am ramas nemiscat,atitudinea mea e fireasca,strang doar ceva pumnul,dar il slabesc imediat.
-Domnule Presedinte,da,am de spus ca sunt intru totul nevinovat si victima a unei inscenari.
Manquer*(franc.)-Domnisoara
_______________________________________
|
|
am citit .. e foarte frumos ce scrii .. doar ca .. am o mica problema .. sau mai degraba intrebare.. : D .. cand eram mai mica .. imi povestea mama despre o carte care se numea Papillon si .. am recunoscut povestea..si i`am citit prima parte [ea a citit cartea de foarte multe ori pentru ca i`a placut] si a spus ca e identica cu cea din carte..
